Drumul catre libertate

Povara mediocritatii. Este cea mai grea dintre poverile sa le zicem psihice pe care le poate indura un om si cu siguranta cea mai perversa. Perversa pentru ca ea nu poate fi simtita decat de aceia indeajuns de inzestrati intelectual incat sa devina constienti ca o poarta, dar in acelasi timp insuficient de inzestrati incat sa o poata inlatura, prin actul de creatie. Ignorance is bliss, right? Se pare ca asa e. Dar apoi, stiti ce e mai bun decat ignoranta innascuta? Modestia. Modestia este buna pentru ca este accesibila tuturor categoriilor de inzestrati intelectual. Poate fi practicata la mare arta de oamenii simpli, dar la fel de bine de acei damnati ai mediocritatii, iar apoi chiar si de spiritele creatoare, acelea care se afla pe treapta de sus a celor inzestrati intelectual. Pentru toate cele trei categorii, modestia este calea cea mai nobila si sanatoasa pe care o pot apuca. Pentru ca modestia te elibereaza de povara sociala de a fi cineva. Societatea iti cere sa fii cineva, sa te ridici la renumele tau, sa reprezinti ceva. Prin modestie devii liber de aceste constrangeri de altfel ridicole. Prin modestie devii nobil, pentru ca a fi liber inseamna a fi nobil. Adevaratele spirite nobile au cunoscut libertatea desavarsita. Libertatea prin modestie iti deschide sufletul la lume, te face rabdator, atent, capabil sa intelegi si sa simti mult mai multe. E ca si cum ai privi lumea de la distanta, observandu-mi agitatia si mecanismul neobosit la lucru. O intelegi si o accepti, si poti intra si iesi cand vrei tu din vartejul ei. Pentru ca esti liber. Priveste catre tine si vei descoperi ca ai atatea si atatea de invatat, si vei avea mereu. De ce sa te inlantui cu prejudecatile sociale, de ce sa intri in marea hora sociala prin a lupta pentru numele tau, pentru persoana ta, pentru recunoasterea meritelor tale. Asa o sa devii imun la cunoastere, la profunzime. Asa o sa devii cu adevarat mediocru. Ramai, asadar, modest. Tine lucrurile pentru tine, nu straluci prin ceea ce stii, prin ceea ce poti, prin ceea ce esti. Lasa-i pe altii sa straluceasca si observa-i. De cele mai multe ori vei avea de invatat de la ei. Iar tu intre timp vei deveni mai puternic, mai constient, mai bogat. De ce sa fii un artificiu care explodeaza in mii de culori pe cer apoi dispare, cand poti sa fii o lumanare care arde necontenit si ofera o lumina infinit mai pretioasa decat explozia artificiului. Priveste, asculta, observa, intelege. Acestea sunt imperativele unei existente libere si bogate. Si poate, cine stie, intr-o zi, vei avea si tu ceva de spus. Si atunci cand o vei spune, vei sti sa o spui. Vei gasi, poate, acea energie creatoare care de expresie si stralucire gandurilor tale. Totul este posibil atunci cand pastrezi o minte deschisa. Totul este posibil atunci cand traiesti liber.