Despre noi şi cei din jurul nostru

Când mă uit în jurul meu, în România anului 2010, un singur lucru mă sperie - şi mă înfurie în egală măsură - mai mult decât orice: felul robotizat în care trăim! Deşi nu am trăit-o direct, îmi permit totuşi să spun că Revoluţia din 89 nu a folosit la nimic românului. Sigur că da, mi se va spune că "ai uitat de libertate... am câştigat libertate". Serios? Ce este aceea libertate? Dincolo de polemici filosofice sau încercări mundane de exemplificare (pot să spun ce vreau fără să mă aresteze nimeni - pueril punct de vedere), am curajul să spun că noi nici nu mai înţelegem această noţiune. Mai pe scurt: nu am înţeles nimic din evenimentele trecute.

Ar fi trebuit să înţelegem că libertatea nu este un dar, este o responsabilitate. Ar fi trebuit să mai înţelegem şi că libertatea nu este o perpetuă stare de bine si plăcere, este de fapt o foarte mare oportunitate. Ar fi trebuit să înţelegem - sau ar fi trebuit să ni se spună - că odată ce ai câştigat "libertate", eşti pe cont propriu şi că privilegiul de a fi liber vine cu un preţ foarte scump: trebuie să munceşti şi să dovedeşti că meriţi să fii liber.

"Mircea, fa-te ca lucrezi !" Epocal, nu? Asta am avut noi de spus la momentul de răscruce al câştigării libertăţii noastre. Prin urmare, asta am asimilat şi asta am propovăduit în ultimii 20-şi de ani. Ne-am făcut că trăim, ne-am făcut că muncim, ne-am făcut că suntem fericiţi, ne-am făcut că suntem liberi. Am menţionat mai devreme preţul scump al libertăţii, ei bine, am ajuns la data scadenţei. Trebuie să plătim pentru 20 de ani în care ne-am făcut că suntem cetăţeni ai unei ţări libere. Tot ce se întâmplă în jurul nostru este un rezultat direct al absenţei noastre.

Nu am putut numai să observ. M-am tot întrebat care ar fi soluţia trezirii noastre. Eu cred că trebuie să ne reamintim cum era să trăieşti cu pasiune. Trebuie să renunţăm a ne reconforta cu gândul unei slujbe liniştite, sigure, care "pune pâinea pe masă". Trebuie să renunţăm la mulţumirea de sine. Să învăţăm cum să ne judecăm şi să învăţăm să ne stabilim obiective şi standarde. Şi apoi să ne reamintim ce înseamnă să faci ceva cu pasiune, cu plăcere. Faptul că "astea sunt vremurile" şi că "nu am timp să visez, tre să câştig un ban" nu sunt scuze. Poate că unii chiar nu au altă alegere. Dar majoritatea dintre noi avem oportunitatea de a alege. Şi cu siguranţă că o au cei cărora li se adresează această postare.

În încheire, amintesc o vorbă de duh a unui om cu foarte mult duh, Antoine de Saint-Exupery:

Nu ai dreptul să renunţi la un efort, decât în numele altui efort, pentru că trebuie să creşti neîncetat!